Ceea ce ni se întâmplă în viața de zi cu zi, felul în care interpretăm evenimentele relevante, credințele noastre, contextul în care trăim sunt factori care pot să ne influențeze dispoziția și felul în care reacționăm. În condiții de boală este posibil ca aceste influențe să aibă un și mai mare impact, acționând ca și barieră în comunicare, implicare activă în procesul terapeutic, complianță, încredere în servicii și posibilitate de recuperare.
Dispoziția depresivă sau, uneori, chiar depresia nu este întotdeauna adresată prin servicii de specialitate din motive care țin fie de pacient, fie de dificultăți legate de accesibilitatea serviciilor, fie de stigmatizare. În acest caz, un prim pas, pe care asistentul medical îl poate face, pentru depășirea dificultăților și acordarea de servicii adaptate, este recunoașterea semnelor, a indiciilor unei dispoziții depresive. Aspectele pe care le poate observa sunt legate de:
Implicarea în conversație – răspunsuri, voce stinsă, lipsă de inițiativă
Conținutul discursului – concentrare pe ce nu a funcționat, nu funcționează și nu are șanse să funcționeze
Concentrare – dificultate de înțelegere, nevoie de a i se repeta explicațiile
Memorie – dificultăți în a reține ceea ce i se explică
Îmbrăcămintea – culori terne, lipsă de atenție la detalii
Igiena personală – igienă deficitară
Complianța la tratament – omite sau nu consideră suficient de important să își ia tratamentul sau să respecte regimul alimentar propus
Respectarea programărilor – amână sau nu se prezintă la control așa cum a fost indicat
Strategiile pe care asistentul medical le poate utiliza cu pacientul care prezintă simptome de depresie pentru îmbunătățirea comunicării și creșterea aderenței la tratament sunt:
Observația, recunoașterea și validarea emoțiilor și comportamentelor
Angajare treptată în conversație, abordarea cu răbdare și înțelegere, plecând de la subiecte mai generale la discuții aplicate
Respectarea limitelor personale
Folosirea unui limbaj simplu, exprimarea clară, concisă
Evitarea formulărilor de tip ”trebuie” (trebuie să gândești pozitiv, trebuie să te mobilizezi și să încetezi să mai fii trist)
Verificare constantă a înțelegerii și a respectării tratamentului
Oferirea de exemple pentru a fi mai ușor de recunoscut sau înțeles anumite aspecte
Identificarea barierelor și soluțiilor care să conducă la depășirea acestora
Generarea de alternative
Stabilirea unei relații de încredere și cadru de siguranță
Ascultare activă
Oferirea de timp pentru răspuns și permiterea unor momente de tăcere
Continuarea intervenției, a demersului terapeutic chiar dacă, pe termen scurt, nu se obține efectul așteptat