În perioada cuprinsă între 7 și 11 ani (copilăria mijlocie), deși într-un ritm mai puțin alert față de prima parte a copilăriei, continuă dezvoltarea fizică și cognitivă a copilului.

Dezvoltarea fizică a copilului, în această perioadă, este caracterizată prin variații considerabile în ceea ce privește ritmul de creștere, fiind implicați factori care țin de gen (fetele prezintă o creștere accelerată în jurul vârstei de 9-10 ani iar băieții în jurul vârstei de 11-12 ani), etnie, baza genetică, hormoni, nutriție, mediu, prezența sau absența unei boli.

Copiii a căror alimentație nu asigură toate nevoile de bază și/sau care nu primesc asistență medicală corespunzătoare pot fi expuși riscului de întârziere sau chiar stagnare în dezvoltare.

Între cele mai importante achiziții, la nivel fizic, sunt aspectul corpului (creșterea în înălțime și greutate), dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, creșterea oaselor și mușchilor scheletici (pot apărea dureri de creștere), apariția dinților permanenți.

Sistemul nervos central și creierul își continuă dezvoltarea, susținând manifestarea unor comportamente și abilități cognitive mai complexe. Se dezvoltă, în principal, lobii frontali, responsabili pentru planificare, raționament, argumentare, judecată socială, luarea deciziilor etice, făcând posibilă angajarea copilului în sarcini cognitive mai dificile, care presupun execuția mai multor pași, într-o anumită ordine. De asemenea, pe măsură ce se dezvoltă noi legături neuronale, capacitatea unui copil de a percepe și de a gândi despre lume avansează de la un punct de vedere egocentric, magic, la un mod de gândire mai concret și sistematic.

Abilitățile motorii își continuă, de asemenea, procesul de dezvoltare, copilul devenind mai rapid, mai puternic, cu o mai bună coordonare, capabil să se implice în sarcini care presupun atenție la detalii, să învețe să cânte la diferite instrumente, să își lege șireturile, să dezlege noduri, etc.

Frecvența problemelor de sănătate minore începe să scadă pe măsură ce copiii cresc și doar o parte dintre acestea necesită îngrijiri medicale de specialitate.  Problemele majore de sănătate rămân aceleași ca pentru copiii mici (gripă, pneumonie, cancer, infecții severe). Acestora li se adaugă o problemă care a crescut ca și frecvență în ultimii ani, respectiv obezitatea, care poate genera probleme cardiace, hipertensiune arterială, diabet.

Deși, la debutul acestei perioade, copiii încep să petreacă mai mult timp departe de casă, familia rămâne încă cel mai important reper. Este momentul în care provocarea părinților este aceea de a crea un echilibru între libertate și control, reguli și explorare, negociere și permisivitate. Comunicarea deschisă, onestă, încurajarea copilului să își exprime emoțiile, părerile, nemulțumirile, dorințele sunt metode utile atât pentru părinți cât și pentru asistentul medical atunci pentru a interveni cât mai eficient și a identifica soluțiile potrivite.

Prieteniile, în special cele cu copii de același gen, sunt foarte importante în această etapă de dezvoltare, putând contribui la creșterea stimei de sine și la crearea unui sentiment de încredere că se poate descurca în societate. În timp, aceste relații pot deveni însă și sursă de comparație, de îngrijorare, de dorință de a fi în rândul celor populari sau de a se conforma grupului.

Pe lângă aceste repere, în structurarea intervențiilor adresate pacientului copil din categoria de vârstă 7-11 ani, este util ca asistentul medical să aibă în vedere și alte aspecte precum:

• Copilul are nevoie să i se ofere încredere, să poată contribui la decizie, să fie văzut și auzit, să fie susținut pentru a-și construi încrederea în sine
• Copilul are nevoie să fie acceptat, plăcut și implicat în special în grupuri de copii de aceiași vârstă
• Găsirea unui echilibru între integrarea și adaptarea la grup și manifestarea propriilor dorințe/preferințe
• Identificarea unui model (personaj de film, personaj istoric sau din viața reală) relevant pentru copil care să faciliteze adoptarea unor comportamente și/sau atingerea unor obiective
• Identificarea alternativelor, punerea sub semnul întrebării a unor comportamente și exersarea alegerilor
• Nevoia de a fi respectat și prețuit pentru ceea ce este și face
• Nevoia de a fi independent și de a testa limitele
• Accesul la informații de încredere și crearea unui cadru de siguranță pentru dezvoltarea abilităților
• Acceptarea de sine, acceptarea aspectului fizic, evitarea comparațiilor și etichetelor
• Gestionarea fricilor specifice vârstei (îngrijorări legate de viitor, de eșec, de umilință, de boală, de pierderea unor persoane apropiate sau a unor prieteni)
• Dezvoltarea unor așteptări realiste, acceptarea compromisului

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere puteți accesa:

https://www.oammrbuc.ro/index.php?articol=123&fbclid=IwAR2ScR2hco-XHd3G__-7-uxNPXjAFm6g9-FjSfQc84uOcv576FGSas1eTQc

Suntem alături de voi!